Sfaturi constructii, restaurari, amenajari
>Autorizatia de construire
>Legea nr. 10/1995, privind calitatea in constructii. Consolidata 2007
În România executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare.
Autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevazute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor.
Actul normativ în baza căruia se autorizează construirea este Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrarilor de construcții, republicată, cu modificările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile Legii, lucrările de construcții sunt operațiunile specifice prin care:
– se realizează construcții de orice fel;
– se desființează construcții și/sau amenajări asimilabile construcțiilor.
Realizarea (edificarea) construcțiilor civile, industriale, agricole sau de orice natură, inclusiv a instalațiilor aferente acestora, se poate efectua numai în baza și cu respectarea prevederilor unei autorizații de construire, emisă în temeiul Legii și în conformitate cu prevederile documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului, avizate și aprobate potrivit legii.
Desființarea (demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea parțială sau totală) construcțiilor și instalațiilor aferente construcțiilor, precum și a oricăror amenajări se poate face numai pe baza unei autorizații de desființare, emisă în aceleași condiții cu autorizația de construire.
Lucrările care se autorizează – sunt, conform art. 3:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 8;
b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecție, stabilite potrivit legii;
c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare privind căi de comunicație, inclusiv lucrări de artă, rețele și dotări tehnico-edilitare, lucrări hidrotehnice, amenajări de albii, lucrări de îmbunătățiri funciare, lucrări de instalații de infrastructură, noi capacități de producere, transport, distribuție a energiei electrice și/sau termice, precum și de reabilitare și retehnologizare a celor existente;
d) împrejmuiri și mobilier urban, amenajări de spații verzi, parcuri, piețe și alte lucrări de amenajare a spațiilor publice;
e) lucrări de foraje și excavări necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, prospecțiunilor geologice, exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și alte exploatări de suprafață sau subterane;
f) lucrări, amenajări și construcții cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării execuției lucrărilor de bază, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea;
g) organizarea de tabere de corturi, căsuțe sau de rulote;
h) lucrări de construcții cu caracter provizoriu: chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere situate pe căile și spațiile publice, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, precum și anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole situate în extravilan;
i) cimitire – noi și extinderi.
Se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență, caracteristicile inițiale ale construcțiilor și ale instalațiilor aferente sau aspectul arhitectural al acestora:
a) reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate;
b) reparații și înlocuiri de tâmplărie interioară și exterioară, dacă se păstrează forma, dimensiunile golurilor și tâmplăriei;
c) reparații și înlocuiri de sobe de încălzit;
d) zugrăveli și vopsitorii interioare;
e) zugrăveli și vopsitorii exterioare, dacă nu se modifică elementele de fațadă și culorile clădirilor;
f) reparații la instalațiile interioare, la branșamentele și racordurile exterioare, de orice fel, aferente construcțiilor, în limitele proprietății, montarea sistemelor locale de încălzire și de preparare a apei calde menajere cu cazane omologate, precum și montarea aparatelor individuale de climatizare și/sau de contorizare a consumurilor de utilități;
g) reparații și înlocuiri la pardoseli;
h) reparații și înlocuiri la finisaje interioare și exterioare – tencuieli, placaje, altele asemenea -, la trotuare, la ziduri de sprijin și la scări de acces, fără modificarea calității și a aspectului elementelor constructive;
i) lucrări de întreținere la căile de comunicație și la instalațiile aferente;
j) lucrări de investigare, cercetare, expertizare, conservare și restaurare a componentelor artistice ale construcțiilor prevăzute la art. 3 lit. b), cu avizul Ministerului Culturii și Cultelor și al autorității administrației publice județene sau locale, după caz;
k) lucrări de foraje și sondaje geotehnice pentru construcții de importanță normală sau redusă, situate în afara zonelor de protecție instituite pentru zăcăminte acvifere;
l) lucrări de construcții funerare subterane și supraterane, cu avizul administrației cimitirului.
Se pot executa fără autorizație de construire și lucrări pentru amplasarea de tonete, pupitre acoperite sau închise, destinate difuzării și comercializării presei, cărților și florilor, care sunt amplasate direct pe sol, fără fundații și platforme, precum și fără racorduri și/sau branșamente la utilități urbane, cu excepția energiei electrice.
Dacă lucrările prevăzute mai sus, cu excepția celor prevăzute la lit. e) și j), se execută la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv a celor din zonele de protecție este obligatorie emiterea autorizației de construire.
Procedura de autorizare
Certificatul de Urbanism – CU
Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.
Termenul de emitere – cel mult 30 de zile de la data înregistrarii cererii, menționându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.
Termenul de valabilitate – se stabilește de către emitent între 6 și 24 de luni de la data emiterii. Prelungirea valabilității CU se poate face la cererea titularului formulată cu cel puțin 15 zile înaintea expirării pentru o perioadă de cel mult 12 luni și doar o singură dată.
Scopul emiterii CU – pentru autorizarea execuției lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente precum și pentru autorizarea desființării construcțiilor.
Certificatul de urbanism se emite și în vederea concesionării de terenuri, a adjudecării prin licitație a proiectării lucrărilor publice în faza de studiu de fezabilitate, precum și pentru cereri în justiție și operațiuni notariale privind circulația imobiliară.
Lista certificatelor de urbanism este publică și se afișează lunar la sediul emitentului.
Legea nr. 10/1995, privind calitatea în construcții. Consolidată 2007.
Actul include modificările din următoarele acte:
– H.G. nr. 498/2001
– Legea nr. 587/2002
– Legea nr. 123/2007.
Capitolul I – Dispoziții generale
Art. 1
Calitatea construcțiilor este rezultanta totalității performanțelor de comportare a acestora în exploatare, în scopul satisfacerii, pe întreaga durată de existență, a exigențelor utilizatorilor și colectivităților.
Exigențele privind calitatea instalațiilor și a echipamentelor tehnologice de producție se stabilesc și se realizează pe bază de reglementări specifice fiecărui domeniu de activitate .
Art. 2
Prevederile prezentei legi se aplică construcțiilor de orice categorie și instalațiilor aferente acestora – indiferent de forma de proprietate sau destinație – denumite în continuare construcții, precum și lucrărilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare și de reparații ale acestora.
Sunt exceptate clădirile pentru locuințe cu parter și parter plus un etaj și anexele gospodărești situate în mediul rural și în satele ce aparțin orașelor, precum și construcțiile provizorii.
Art. 3
Prin prezenta lege se instituie sistemul calității în construcții, care să conducă la realizarea și exploatarea unor construcții de calitate corespunzătoare, în scopul protejării vieții oamenilor, a bunurilor acestora, a societății și a mediului înconjurător.
Art. 4
Sistemul calității în construcții se aplică în mod diferențiat în funcție de categoriile de importanță ale construcțiilor, conform regulamentelor și procedurilor de aplicare a fiecărei componente a sistemului.
Clasificarea în categorii de importanță a construcțiilor se face în funcție de complexitate, destinație, mod de utilizare, grad de risc sub aspectul siguranței, precum și după considerente economice.
Art. 5
Pentru obținerea unor construcții de calitate corespunzătoare sunt obligatorii realizarea și menținerea, pe întreaga durată de existență a construcțiilor, a următoarelor cerințe esențiale:
a) rezistența mecanică și stabilitate;
b) securitate la incendiu;
c) igiena, sănătate și mediu;
d) siguranța în exploatare;
e) protecție împotriva zgomotului;
f) economie de energie și izolare termică.
Art. 6
Obligațiile prevăzute la articolul precedent revin factorilor implicați în conceperea, realizarea și exploatarea construcțiilor, precum și în postutilizarea lor, potrivit responsabilităților fiecăruia.
Acești factori sunt: investitorii, cercetătorii, proiectanții, verificatorii de proiecte, fabricanții și furnizorii de produse pentru construcții, executanții, proprietarii, utilizatorii, responsabilii tehnici cu execuția, experții tehnici, precum și autoritățile publice și asociațiile profesionale de profil.
Art. 7
În contractele care se încheie ori, după caz, în dispozițiile sau în autorizațiile ce se emit, factorii prevăzuți la articolul precedent sunt obligați să înscrie clauzele referitoare la nivelul de calitate al construcțiilor, corespunzătoare cerințelor esențiale, precum și garanțiile materiale și alte prevederi, care să conducă la realizarea acestor clauze .
În contracte nu se pot înscrie niveluri și cerințe esențiale, referitoare la calitate, inferioare reglementărilor în vigoare, cu privire la cerințele esențiale prevăzute la art. 5.